Dupa 2 ani 3 luni de cand am poposit in Londra mi-am luat prima casa! Am pus piciorul pe scara cum zice englezul.
A MEA!
Gata cu chiriile, cu proprietarii figuranti, cu bataile de cap cu toate astea. In sfarsit, pentru prima oara in viata mea mi-am gasit linistea. O liniste care o poti gasi doar atunci cand stii ca ai tu locul tau, de unde nu te mai poate da afara nimeni si de unde nu mai trebuie sa te muti decat atunci cand ai tu chef si nu cand are altcineva chef. Adevarul e ca uneori imi vine mai greu a crede si am dubii daca totul e pe bune sau e doar in capul meu. Dar dupa ce verific contul si vad ca lunar se trag banii de “mortgage” imi revin in fire si-mi dau seama ca nu visez.
Singura problema e ca e in Londra si nu la Cluj sau Zalau sau Tg-Mures sau altundeva in Ardeal. Asta ma doare cel mai mult in adancul sufletului. A trebuit sa-mi las tara, familia, prietenii si tot ce am avut mai drag pe lume, ca sa vin intre straini si sa trag aici din greu.
Nu a fost usor, dar dupa cate se vede, a meritat.