Sunset…
Category: Life
Au trecut mai bine de 7 luni de când am poposit pe meleaguri străine.
Abia acum pot sa îmi dau cu părerea despre ce înseamnă să fi printre străini.
Mulți ma întreabă cum e viata aici, și cel mai bun exemplu pe care îl pot da e cel cu benzina, dacă câștigi 2000 de lei pe luna, benzina e 1.3 lei litrul. Și de aici oricine cu puțină imaginație își poate da seama ce înseamnă asta.
Referitor la munca, e foarte greu, mai ales ca nu ești de-al lor, dar te plătesc pentru munca depusa și nu își permit sa își bata joc de tine. Iar dacă ești bun în ceea ce faci și îți faci treaba cum trebuie atunci ai șanse mari de reușită.
Din primul salar am cumpărat o mașină nu foarte veche. Dintr-un salar de 2000 de lei mașina costa 900 de lei. Ca sa vezi diferența. Problema e cu asigurarea care m-a costat la o mașină de 900 lei mai bine de 2400 de lei pe an. Eu nu am găsit încă logica dar asta e.
Puteam sa mai scad din prețul asigurării dacă aveam motor mai mic (nu 1.9 TDI), dacă aveam permis Englezesc (intre timp l-am schimbat dar nu mai contează), dacă aveam o hârtie de la firma de asigurări din România în care sa fie precizat faptul ca nu am avut incidente cât timp am condus în țară (multiplu de un an, cu cât mai mulți cu atat mai bine).
La fel de bine putea sa fie și mai scumpa dacă aveam sub 25 de ani sau mai puțin de 2 ani pe permis sau dacă locuiam intr – o zona cu criminalitate ridicata sau mai aproape de centru.
În rest e mult mai curat decât în România, lumea e mult mai civilizata, iar în trafic toți se comporta civilizat (nu neapărat ca asa vor ei dar pentru ca e plin de tot felul de camere care abia așteaptă sa faci o mișcare greșită ca sa iti poată trimite acasă un plic maro cu suma corecta pe care o ai de plata, iar după 3-4 astfel de amenzi te calmezi instant fără sa vrei)
Aici legea e lege și sunt destui oameni care sa aibă grija ca ea sa fie respectata. Nu merge cu smecherii 🙂
20 Martie 2013
Categories
Si a trecut prima saptamana
Azi a trecut prima saptamana de cand am ajuns in Anglia. In prima zi am aterizat la Luton apoi am luat trenul gresit si am trecut cu doua statii de cea in care ne astepta Cristina iar din cauza ca cineva a furat cablurile din cupru din nuj ce statie nu am avut tren inapoi decat dupa mai bine de o ora.
Odata ajunsi la prietenul Cristinei ne-am putut relaxa putin dar nu am reușit sa dormim deși aveam peste 24 de ore nedormite. Am mâncat primul English breakfast care a fost foarte bun apoi restul zilei a trecut destul de repede iar pe la 12 noaptea eram încă pe terasa si dădeam pe spate berile.
A doua zi am mers si ne-am făcut oystere pt transportul in comun. Am ales varianta de 7 zile pe bus oricate călătorii vrem si ne-a costat 18.5 lire plus 5 lire depozit care rămâne pe oyster. Asa ca de vineri am început sa exploram imprejurimile.
Prietenul Cristinei locuiește in Harrow in NV Londrei asa ca ne-am invartit prin apropiere. Am cautat pe Romani in Uk anunturi pentru o camera libera si am fost sa vedem cateva case dar nu ne-a placut nimic din ce am vazut Asa ca nu ne-am mutat niciunde vineri.
Vineri seara a urmat iar o bauta cu baietii si un BBQ in curte iar sambata am mers in ceva pub sa bem o bere si sa mancam traditionalul fish&cips adica peste pane cu cartofi pai, o jumatate de lamaie, mazare si ceva SOS Alb pentru peste. Berea e buna ei nu o dau la halba ci la pint care de fapt nu e pint ci 400 ml.
Dupa peste si berule am luat metroul spre Victoria Station ca sa luam trenul spre Brighton ca sa mergem sa ii vizitam pe Mistretu si pe Roxana
Trenul a facut o ora pana in Brighton si acolo ne astepta Roxana. Aici trenurile se misca extraordinar de repede si e o placere sa te dai cu trenul.
Brighton e un orasel frunos si linistit. Nu e agitatia din Londra. Si se simte aerul de mare.
La Mistret am stat pana Duminica dupamasa, am fost cu ei la job, ne-am intalnit cu alti Romani din Brighton am baut bere si am mancat deja celebrul fish and chips.
Si cel mai frumos loc din Brighton e plaja plina de pietre. Sufla vantul tare de tot asa ca am facut plaja cu fasurile pe noi si cu gluga trasa pe cap.
Dupamasa ne-am intors la Londra iar Luni ne-am gasit chirie si ne-am mutat de la Adi in propria noastra camera. Casele de aici sunt mici, inghesuite una in cealalta si toate-s cu caramida la vedere. Si toate au o curte mai mica sau si mai mica in spate. Chiria e 1500 lire pentru toata casa iar noi platim 470 pentru o camera.
Dupa ce ne-am mutat zilele au trecut din ce in ce mai repede, aplicam zilnic pentru job-uri si in cele din urma am gasit si primul job aici ca sofer. Am avut noroc ca in Romania mi-am facut toate atestatele si cardul tahograf asa ca aici m-au angajat rapid. Plus am avut cetatenia Maghiara si asa am scapat de problemele cu care se confrunta ceilalti Romani aici in UK. Si uite asa la 10 zile dupa ce am aterizat aici aveam si job.
La job am dat de Romani asa ca m-am adaptat rapid la noile cerinte.
Dupa inca o saptamana am fost la interviu pentru NINo si ne-am dus din nou cu pasaportul Maghiar iar dupa fix 6 zile am primit scrisorile cu numerele noastre in posta. Fantastic.
Intre timp Andreea si-a gasit si ea un job part time in weekend iar dupa o saptamana si-a gasit al 2-lea job full time asa ca ea are 2 job-uri si lucreaza zilnic. Eu lucrez noaptea si ma trezesc dupamasa si ne vedem rar cand plec la job ea vine acasa si invers.
Apoi am cumparat un Golf IV din 2000 1.9 TDI ca sa facem naveta cu masina ca noaptea cu bus-ul nu e foarte amuzant in Londra.
Si uite asa a trecut prima luna de cand suntem aici.
Nu e usor dar e bine, e cu totul altceva decat in Romania.
Categories
Am votat un Clujean DeVotat :)
Ei bine am fost si azi am votat un clujean devotat, si am ramas placut surprins sa descopar la sectia de votare un furnicar de oameni … mai ales tineri.
Probabil tinerii incep sa-si dea seama cat de important e sa mergi la vot si sa-ti exerciti puterea pe care o ai tu ca cetatean.
Categories
Inca 2 pasi marunti …
Ei bine, am decis in urma cu cateva luni sa plec din tara.
O astfel de decizie nu e luata usor. Si implica o gramada de emotii. In primul rand, te hotarasti, iti iei inima in dinti si spui DA, uite.. plec. Aici nu se mai poate si e trist ca trebuie sa imi parasesc tara ca sa imi pot face un rost in viata. Dupa ce te gandesti si razgandesti de 1000 de ori, pui toate lucrurile in balanta si iei o decizie, care speri ca e cea buna.
Apoi te trezesti ca timpul trece, termenul limita se tot apropie… iti vinzi bicicleta, apoi masina, apoi acvariile, si casa se goleste din ce in ce mai tare. E un proces lung si dureros. Renunti la tot ce ai realizat aici cu atata munca si sudoare, cu atatea eforturi si sacrificii, de unul singur, fara ajutor de la parinti sau de la altcineva. Apoi tragi de timp… ca poate ceva se schimba si totusi poate ramai aici ca e bine, e tara ta. E limba materna. E orasul pe care-l cunosti, sunt prietenii, sunt amintirile care te leaga de locurile astea. Reclama de la Vodafone surprinde destul de bine ceea ce simt:
Apoi te trezesti cu biletele de avion luate si stii ca nu prea mai e cale de intoarcere. Daca pana aici mai puteai sa o lalaiesti, dupa ce ai luat biletele.. treaba e cam batuta in cuie.
Dar pana la urma decizia e luata si nu ramane decat sa speri ca totul va fi bine.
Categories
In sfarsit a sosit pasaportul Maghiar
Dupa fix 3 saptamani de la depunerea actelor, am primit un mesaj si m-am dus sa-l ridic.
Categories
CTP despre Rosia Montana
Nu sunt în măsură să trag o concluzie economică sau ecologică în legătură cu Roşia Montană. Pot, în schimb, să trag una logică: când cineva cheltuieşte aur cu tona, ani de zile, pentru a te convinge public că vrea să-ţi facă un mare bine, ţie, nu lui, mai mult ca sigur te aşteaptă un rău pe măsură.
Articolul complet aici: http://www.gandul.info/puterea-gandului/rosia-montana-propaganda-murdara-aur-curat-9207897
Azi am gasit pe fb un filmulet numit “Pig Business” care are legatura si cu Romania.
In film e vorba despre o multinationala – Smithfield (probabil cel mai mare producator de carne de porc la nivel global) care nu da 2 bani pe sanatatea cetatenilor din jurul fermelor detinute de ei si care-si cresc porcii in conditii intensive (vedeti in film ce inseamna asta).
In prima parte e vorba despre ce s-a intamplat in Polonia dar apoi ajungem si in Romania unde Smithfield a achizitionat 22 de ferme detinute de stat, iar mai apoi a cumparat majoritatea actiunilor Campofrio – care detinea si Caroli.
Treaba sta in felul urmator: multinationalele astea nu au deloc mila si nu-i intereseaza decat sa obtina profit. I-au scos din joc pe producatorii locali pentru ca tu sa nu mai ai de la cine cumpara carne de porc si sa fi obligat sa te duci la supermarket sa o cumperi de acolo (pentru ca ei acolo o vand, nu in piata).
Oricum nu eram mare fan mezeluri si carneturi dar de acum inainte nu voi lua nici din greseala produse marca Campofrio sau Caroli pentru ca asa pot sa le dau o palma marilor corporatii. Si cand vor fi din ce in ce mai multi oameni care gandesc ca si mine, care pun pret pe bunatate, pe calitate, pe valoarea adevarata a lucrurilor atunci lucrurile se vor schimba incet, dar sigur.
Si ca sa va dau un exemplu bun, va amintiti voi cum era salamul pe vremuri, in urma cu vreo 20 de ani? Ruda aia de salam groasa, si lunga, cusuta la capete in intestin natural, care avea si gust de salam nu cacaturile care se vand acum in magazine? Ei bine nu am mai gasit asa ceva de multa vreme, dar de curand am gasit in Tg-Mures la o bacanie un salam identic, care e facut de o mini fabricuta dupa retetele vechi si care se gaseste doar in zona respectiva. In Cluj nu gasim asa ceva. Salamul se numeste Tordai (probabil dupa numele familiei care se ocupa de business) si e de milioane.
Ei bine, n-as da ruda de Tordai nici pe 10 tone din orice alt tip de salam din Auchan, Carrefour, Billa, Cora, si alte hypermarket-uri de la noi.
Si asta cu salamul e doar un exemplu, dar chestia e general valabila.
E mai bine sa cumperi ceva produs local – cel mai bine de catre producatori mici care nu sunt industrializati, care produc bunurile cu metodele vechi, traditionale, aproape de comunitatea ta, care nu e vandut in supermaket ci la magazinele mici specializate sau in piata, astfel esti sigur ca produsul e proaspat (nu a stat pe drum zile sau saptamani), nu are adaosuri astronomice ca sa castige tot lantul de retaileri astfel are un pret corect, si cel mai important banii nu parasesc comunitatea, ci raman tot aici unde locuiesti si tu si sunt investiti mai departe pentru a se dezvolta comunitatea respectiva. Din pacate in Romania majoritatea oamenilor sunt superficiali in gandire si nu analizeaza situatia atat de adanc, dar stiu sigur ca sunt si multi altii ca mine care prin faptul ca ei iau astfel de decizii pot influenta si gandirea celor din jurul lor.
Oricum pana la urma totul se reduce la bani, marile corporatii vor sa ne stoarca de bani si sa-i bage in buzunarele lor, iar micii producatori incearca fara nicio sansa sa le tina piept. Sansa lor sunt tinerii din Romania care gandesc ca si mine, si care stiu ca impreuna pot schimba ceva, mai devreme sau mai tarziu, dar cu siguranta pot schimba ceva.
P.S. Traian de la minutul 44 si 24 secunde e criminal … mori de ras!
Categories
Iarna pe ulita …
Asa arata mai nou o zi de lucru in Cluj-Napoca. Dupa ninsoarea din 24 spre 25 ianuarie 🙂
