Blogul lui Gez

Azi am gasit pe fb un filmulet numit “Pig Business” care are legatura si cu Romania.
In film e vorba despre o multinationala – Smithfield (probabil cel mai mare producator de carne de porc la nivel global) care nu da 2 bani pe sanatatea cetatenilor din jurul fermelor detinute de ei si care-si cresc porcii in conditii intensive (vedeti in film ce inseamna asta).

In prima parte e vorba despre ce s-a intamplat in Polonia dar apoi ajungem si in Romania unde Smithfield a achizitionat 22 de ferme detinute de stat, iar mai apoi a cumparat majoritatea actiunilor Campofrio – care detinea si Caroli.

Treaba sta in felul urmator: multinationalele astea nu au deloc mila si nu-i intereseaza decat sa obtina profit. I-au scos din joc pe producatorii locali pentru ca tu sa nu mai ai de la cine cumpara carne de porc si sa fi obligat sa te duci la supermarket sa o cumperi de acolo (pentru ca ei acolo o vand, nu in piata).

Oricum nu eram mare fan mezeluri si carneturi dar de acum inainte nu voi lua nici din greseala produse marca Campofrio sau Caroli pentru ca asa pot sa le dau o palma marilor corporatii. Si cand vor fi din ce in ce mai multi oameni care gandesc ca si mine, care pun pret pe bunatate, pe calitate, pe valoarea adevarata a lucrurilor atunci lucrurile se vor schimba incet, dar sigur.

Si ca sa va dau un exemplu bun, va amintiti voi cum era salamul pe vremuri, in urma cu vreo 20 de ani? Ruda aia de salam groasa, si lunga, cusuta la capete in intestin natural, care avea si gust de salam nu cacaturile care se vand acum in magazine? Ei bine nu am mai gasit asa ceva de multa vreme, dar de curand am gasit in Tg-Mures la o bacanie un salam identic, care e facut de o mini fabricuta dupa retetele vechi si care se gaseste doar in zona respectiva. In Cluj nu gasim asa ceva. Salamul se numeste Tordai (probabil dupa numele familiei care se ocupa de business) si e de milioane.

Ei bine, n-as da ruda de Tordai nici pe 10 tone din orice alt tip de salam din Auchan, Carrefour, Billa, Cora, si alte hypermarket-uri de la noi.
Si asta cu salamul e doar un exemplu, dar chestia e general valabila.

E mai bine sa cumperi ceva produs local – cel mai bine de catre producatori mici care nu sunt industrializati, care produc bunurile cu metodele vechi, traditionale, aproape de comunitatea ta, care nu e vandut in supermaket ci la magazinele mici specializate sau in piata, astfel esti sigur ca produsul e proaspat (nu a stat pe drum zile sau saptamani), nu are adaosuri astronomice ca sa castige tot lantul de retaileri astfel are un pret corect, si cel mai important banii nu parasesc comunitatea, ci raman tot aici unde locuiesti si tu si sunt investiti mai departe pentru a se dezvolta comunitatea respectiva. Din pacate in Romania majoritatea oamenilor sunt superficiali in gandire si nu analizeaza situatia atat de adanc, dar stiu sigur ca sunt si multi altii ca mine care prin faptul ca ei iau astfel de decizii pot influenta si gandirea celor din jurul lor.

Oricum pana la urma totul se reduce la bani, marile corporatii vor sa ne stoarca de bani si sa-i bage in buzunarele lor, iar micii producatori incearca fara nicio sansa sa le tina piept. Sansa lor sunt tinerii din Romania care gandesc ca si mine, si care stiu ca impreuna pot schimba ceva, mai devreme sau mai tarziu, dar cu siguranta pot schimba ceva.

P.S. Traian de la minutul 44 si 24 secunde e criminal … mori de ras!